"Un articol din „Dilema” m-a uns pe sufletul meu de cititoare maltratata de-a lungul anilor de traduceri cretine. Bucurenci se revolta impotriva cuvintului „care incepe cu «f», fofoloanca, si partenerul sau de delir lingvistic, stromeleag [...] niciodata, absolut niciodata n-am auzit pe cineva care sa pronunte «fofoloanca» sau «stromeleag». De fapt, cu «stromeleag» nu m-am mai intalnit aproape deloc. In schimb, «fofoloanca» a facut cariera literara. Il intalnesc peste tot: cel mai des in traduceri, dar uneori si in scrierile unor autori autohtoni semi-dezinhibati.”
S-a tot spus ca in limba romana, in materie de vocabular sexual, lipseste un registru intermediar (colocvial) intre vulgaritate si limba literara/stiintifica. Fofoloancele si stromeleagurile (o fi OK pluralul asta?) incearca sa umple golul. Partea proasta, dupa parerea mea, e ca nu asa se procedeaza. Nu se „inventeaza”, nu se „promoveaza” arhaisme sau regionalisme (banuiesc ca despre asta e vorba in cazul fofoloancei si al stromeleagului…). Modalitatea corecta de a crea acest registru intermediar (si foarte necesar, mai ales acum!) este un alt tip de „promovare”, respectiv se promoveaza (si) in limba „literara” cuvinte vulgare la nivelul de cuvinte colocviale, exact asa cum s-a intimplat (de muuult) in limba vorbita.
In realitate generatiile sub 45 de ani folosesc fara mari probleme „pula” si „pizda” in conversatiile curente. Vulgaritatea s-a tocit considerabil. Banuiesc ca multi dintre voi nu se oripileaza cind le aud pronuntate, ba chiar ca le si folositi fara sa aveti neaparat intentia de a soca. In ce ma priveste, asa stau lucrurile. Intr-o conversatie informala cu persoane cunoscute (nici macar cunostinte vechi) de aceeasi (aproximativ) virsta, educatie, statut etc. desemnez organele respective cu cuvintele astea „vulgare”.
E, de ce nu se petrece treaba asta si in productiile literare? Pai fiindca autorii se pot teme ca a) se va considera ca vor sa socheze cu orice pret b) nu exista precedente (suficiente) c) traducatorii cred cu sinceritate ca solutia e sa foloseasca arhaisme si/sau regionalisme. O contributie extrem de pozitiva la rezolvarea problemei o au tinerii scriitori (atit de blamati pentru pornografie) care scriu cu “pula, pizda, cur, coaie”. Indiferent de intentiile lor, efectul nu poate fi decit, pe termen un pic mai lung, de-vulgarizarea respectivelor cuvinte si promovarea lor, cum ziceam, in registrul colocvial.
Hai sa zicem ca exista de fapt si acum un registru colocvial fara vulgaritate. In care cuvintele corecte sint puta, cuc, pasarica… Si aici problema e ca sint infantile, rezervate pentru uzul copiilor. Imposibil de scris o scena erotica in care cucu’ sa faca mari vitejii, nu-i asa?
Exemplul cel mai bun pe care-l pot da acum in legatura cu faptul ca limba romana are intr-adevar o problema este un roman de Bujor Nedelcovici (din 1997, e drept, a mai trecut ceva apa pe girla de atunci), Provocatorul (ed. Allfa). Din postfata autorului: „Am scris multe fraze si cuvinte in limba franceza pentru a crea o atmosfera speciala, dar si pentru ca termenii care definesc trupul uman ar fi sunat indecent in romana, mai ales ca sint folositi de obicei in imprecatii si injuraturi. O proza in care erotismul ocupa un loc aparte m-a indemnat sa folosesc o limba straina.” Pai, daca vrem sa avem o literatura in care scenele erotice sa nu contina cuvinte atit de caraghioase ca „fofoloanca” sau atit de medicale ca „fese” sau atit de straine ca „chatte”, e cazul sa-i lasam in pace pe autorii si traducatorii care nu se tem de „pula”! Si sa protestam energic impotriva stromeleagurilor si, as adauga eu, a „madularelor”, a „vaginului”, a „barbatiei” samd."
Dati-va si voi cu parerea!sursa: http://www.terorista.ro/2006/08/23/fofoloanca-si-stromeleagul/
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu